Revenire…


O da! Dulce revenire,
Prieteni batrani, veche bucurie
si tu dulce inspiratie…

Am crezut ca am murit,am uitat sa scriu
Si am incuiat versurile in de plumb sicriu.
Dar m-am intors, pierdut, uitat, paranoic si batran
Incercand sa arunc versuri, fi-ar, in zadar…

Mana fuge greu pe foaia invechita,
Ochii vad in fata doar imaginea mazgalita
a ceea ce am scris.

Am pierdut totul, spre cifre m-am indreptat
Am aruncat literele si sufletul in pacat,
Si am calculat…

Dar am pierdut, am murit si am uitat…
Iar o revenire din pacat…
E posibila, m-am schimbat!

 

 

La revedere dragii mei…


Au trecut trei ani de la primul articol, de la acel „Bun venit WordPress!” – sau cum s-ar putea spune acum, „Hello World!”. Au trecut trei ani in care v-am publicat filme, videoclipuri, eseuri, documentare istorice, fotografii, anunturi etc. Am avut un feedback extraordinar, la 327 articole am primit in jur de 669 comentarii, ceea ce este extraordinar.

Am invatat foarte multe pe acest blog! Am invatat sa scriu, sa-mi exprim opiniile cat mai impartial sau nu, sa-mi exprim trairile. Am invatat foarte multe si pot spune ca acest blog a crescut si a evoluat deodata cu mine. Mi-am propus in fiecare an o gramada de idei- insa putine le-am implementat, ce-i drept- am investit timp si pasiune in a scrie pe acest blog si pot spune ca mi-a placut. Am scris fiecare articol cu foarte mare dragoste si daruire si prin fiecare articol mai rautacios am incercat sa nu jignesc prea mult. Au fost grei acesti 3 ani insa au fost placuti!

Dar a venit momentul nedorit in care trebuie sa renunti fiindca simti ca nu mai faci fata. Nu timpul este principalul motiv pentru care renunt la acest blog, desi este unul dintre factori, ci principalul motiv este o alta abordare profesionala a mea. Cum am intrat la o facultate cu profil real (Automatica si Calculatoare, Politehnica Timisoara) m-am axat foarte mult, in ultimul an, pe programare si matematica, iar aceste doua ocupatii m-au indepartat de latura filologica.

In concluzie, ma veti mai putea gasi in continuare pe celalalt blog al meu, unul tehnic de data aceasta, AICI, unde public aproape saptamanal aplicatii in diferite limbaje de programare, tutoriale pentru platformele Linux, scripturi si mai nou scheme de electronica & simulari.

Va salut pe toti!

Spital…


Pierd timpul într-un spital mizer,
Un loc intunecat și efemer…
Și viața-i în alb și întunericul mult
Iar moartea,durerea, ele tronează crunt.

Și doctori și foi și timp uitat
Aleargă-ntr-un alb imaculat
Și sufletul e de mult uitat…
Într-un fum imaculat.

Soarele nu luminează acest dureros spital…
Văd doar negru imaculat și alb murdar.
Lumina refuză s-ofere în dar
Speranță sau moarte… În zadar!

Dorință…


Vreau să fiu o picătură de ploaie…
Și vreau să ating o secundă divinitatea
și să cad, să mă-nfrățesc în noroaie,
să fiu un înger decăzut, un înger din ape…

Mă rostogolesc greoi prin înalte orizonturi,
Și cad… nu mai pot ajunge unde-am fost,
Cobor și incerc să mă desprind de propriile lanțuri…
doar lumina mă mai atinge, anost!

Mă apropiu de pământ și încep a mă dezintegra,
Dureri groaznice pentru a rămâne un întreg…
Dar cad, în negrul noroi ajung dureros a mă transforma,
Și acolo voi rămâne în veci, un strop vitreg…

Viața mi-a fost martor al distrugerii mele,
Am fost sus, am coborât și nu voi mai urca niciodată,
Dar vreau un semn, cât un fir de nisip din această baltă,
că mai pot urca, mai pot atinge lumina și mai pot trăi odată!