Skip to content

La revedere dragii mei…

31 martie 2013

Au trecut trei ani de la primul articol, de la acel “Bun venit WordPress!” – sau cum s-ar putea spune acum, “Hello World!”. Au trecut trei ani in care v-am publicat filme, videoclipuri, eseuri, documentare istorice, fotografii, anunturi etc. Am avut un feedback extraordinar, la 327 articole am primit in jur de 669 comentarii, ceea ce este extraordinar.

Am invatat foarte multe pe acest blog! Am invatat sa scriu, sa-mi exprim opiniile cat mai impartial sau nu, sa-mi exprim trairile. Am invatat foarte multe si pot spune ca acest blog a crescut si a evoluat deodata cu mine. Mi-am propus in fiecare an o gramada de idei- insa putine le-am implementat, ce-i drept- am investit timp si pasiune in a scrie pe acest blog si pot spune ca mi-a placut. Am scris fiecare articol cu foarte mare dragoste si daruire si prin fiecare articol mai rautacios am incercat sa nu jignesc prea mult. Au fost grei acesti 3 ani insa au fost placuti!

Dar a venit momentul nedorit in care trebuie sa renunti fiindca simti ca nu mai faci fata. Nu timpul este principalul motiv pentru care renunt la acest blog, desi este unul dintre factori, ci principalul motiv este o alta abordare profesionala a mea. Cum am intrat la o facultate cu profil real (Automatica si Calculatoare, Politehnica Timisoara) m-am axat foarte mult, in ultimul an, pe programare si matematica, iar aceste doua ocupatii m-au indepartat de latura filologica.

In concluzie, ma veti mai putea gasi in continuare pe celalalt blog al meu, unul tehnic de data aceasta, AICI, unde public aproape saptamanal aplicatii in diferite limbaje de programare, tutoriale pentru platformele Linux, scripturi si mai nou scheme de electronica & simulari.

Va salut pe toti!

Holograf, 1995

23 martie 2013

Spital…

3 martie 2013
tags:

Pierd timpul într-un spital mizer,
Un loc intunecat și efemer…
Și viața-i în alb și întunericul mult
Iar moartea,durerea, ele tronează crunt.

Și doctori și foi și timp uitat
Aleargă-ntr-un alb imaculat
Și sufletul e de mult uitat…
Într-un fum imaculat.

Soarele nu luminează acest dureros spital…
Văd doar negru imaculat și alb murdar.
Lumina refuză s-ofere în dar
Speranță sau moarte… În zadar!

Bagă sunetul mai tare… atât zic!

17 februarie 2013

Dorință…

5 februarie 2013
tags:

Vreau să fiu o picătură de ploaie…
Și vreau să ating o secundă divinitatea
și să cad, să mă-nfrățesc în noroaie,
să fiu un înger decăzut, un înger din ape…

Mă rostogolesc greoi prin înalte orizonturi,
Și cad… nu mai pot ajunge unde-am fost,
Cobor și incerc să mă desprind de propriile lanțuri…
doar lumina mă mai atinge, anost!

Mă apropiu de pământ și încep a mă dezintegra,
Dureri groaznice pentru a rămâne un întreg…
Dar cad, în negrul noroi ajung dureros a mă transforma,
Și acolo voi rămâne în veci, un strop vitreg…

Viața mi-a fost martor al distrugerii mele,
Am fost sus, am coborât și nu voi mai urca niciodată,
Dar vreau un semn, cât un fir de nisip din această baltă,
că mai pot urca, mai pot atinge lumina și mai pot trăi odată!

23 ianuarie 2013
tags:

————————————

Sursa: Endless Days

Orient Express

6 ianuarie 2013

Acțiunea filmului se petrece în două etape: 1911-1916, perioada în care este surprinsă intensa viață mondenă a prințului Andrei Morudzi ce reușește să-și piardă întreaga avere din cauza călătoriilor, a jocurilor de noroc, a femeilor și a numeroaselor petreceri; 1935 când este surprins prințul la bătrânețe izolat în castelul său căzut în ruină.
Orient Express, trenul ce făcea leagătura dintre Istanbul și Paris, trece prin mijlocul moșiei prințului din Moruzeni și reprezintă pentru el o legătură permanentă cu amintirile din tinerețe. În încercarea de a-și relua viața normală intră în contact cu câteva personaje din familiile din orașul vecin și fără a fi de vină dezlănțuie o dramă.

 

 

 

———————————————-

Sursa: Cinemagia.ro